Principalele tipuri de memorie

În decursul anilor, principalele sisteme de memorie folosite pentru cartelele telefonice au fost:
 – banda magnetică;
 – cipul;
 – sistemul optic;
 – sistemul inductiv;

Sistemul cu bandă magnetică este cel mai puţin cunoscut, deşi este folosit pe scară largă, şi este cel care pune cele mai mari probleme colecţionarilor. Aceasta deoarece banda magnetică poate fi uşor demagnetizată, pierzându-şi astfel valoarea de colecţie. Într-adevăr, pentru un colecţionar poate să nu conteze creditul rămas pe cartelă (chiar dacă este zero), dar este de importanţă maximă ca respectiva cartelă să poată fi citită de un aparat telefonic.

Pricipalele tipuri de benzi magnetice sunt: Alcatel Bell, Anritsu, Autelca, GPT, SIDA, Tamura şi Urmet.

Cartelele Alcatel Bell sunt produse în Belgia şi sunt utilizate în Estonia, Letonia, Kazahstan, Turcia. Banda magnetică este poziţionată jos, pe spatele cartelei. Este prezent şi un cod de bare, de obicei acoperit de o bandă neagră, ceea ce dă impresia unei a doua benzi magnetice. Cartelele de acest tip sunt destul de rare, deoarece odată creditul terminat cartela este reţinută de aparatul telefonic pentru a fi reîncărcată şi revândută. În unele ţări s-a renunţat la această practică şi cartele pot fi luate înapoi chiar dacă s-a epuizat creditul.

Cartelele Anritsu şi Tamura sunt foarte asemănătoare, confundându-se cu uşurinţă. La ambele modele întreaga suprafaţă a cartelei (pe verso-ul acesteia) este magnetică şi reţine informaţii; banda magnetică nu se vede, fiind acoperită de o folie argintie sau de culoarea bronzului. Perforarea cartelei de către aparatul telefonic, sub o scală gradată tiparită, arată dacă respectiva cartelă a fost sau nu folosită, precum şi starea creditului. Aceste cartele sunt foarte subţiri, doar 0,28 mm.
Pentru a deosebi cartele Anritsu de cele Tamura trebuie reţinut că pe Tamura nu există nici un semn distinctiv, în timp ce pe Anritsu există o sageată de culoare verde, pe faţa cartelei, în colţul din stânga sus. Cartele de tip Tamura sunt folosite în principal în Japonia, iar cele Anritsu în Australia.

Sistemul Autelca a fost inventat de compania belgiană omonimă şi a fost folosit pentru prima dată pe la mijlocul anilor '80. În primii ani de folosire sistemul era întâlnit în numeroase ţări din Europa, Caraibe şi Africa. Treptat însă el a fost înlocuit de alte sisteme, cum ar fi GPT sau cip. Mai este încă folosit în Marea Britanie şi Taiwan. Banda magnetică are aprox. 11 mm lăţime şi este situată pe partea frontală, jos (cartelele se introduc în aparatul telefonic cu banda magnetică în sus). Sunt mai subţiri decât cartelele GPT, dar mai groase decât Anritsu/Tamura.

GPT provine de la GEC Plessey Telecommunications, consorţiu format de Siemens şi General Electric, care produce propriul sistem de cartele magnetice începând cu anul 1987. Iniţial, cartelele aveau şapte benzi magnetice, trei centrale şi câte una în fiecare colţ, dar din 1991 se renunţă la cele două benzi din colţurile superioare. În câteva ţări, cum ar fi Malaesia şi Singapore, exista şi un sistem de marcare prin perforare a cartelei, pentru a se vedea creditul rămas. Cartelele GPT au şi un cod alfanumeric de control, ce identifică printre altele ţara de origine. Consorţiul GPT produce şi cipuri pentru cartele telefonice, dar din punctul de vedere al unui colecţionar, prin cartele GPT se desemnează doar cartelele magnetice.

Mai multe tipuri de cartele vor fi prezentate în curând...